Definitie laturi dex98

LÁTURĂ, laturi, s.f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului unei ființe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcție. ♢ Loc. adv. În lături = la o parte, într-o parte. Pe lături = într-o parte și în alta. Pe de lături = alături, pe lângă; fig. pe ocolite, indirect. ♢ Loc. prep. Pe de lăturile... = pe marginile... ♢ Expr. A (nu) se da în lături = a (nu) ezita facă sau spună ceva. ♦ (Înv. și pop.) Bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ținut. ♢ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon. [Pl. și: lături. – Var.: láture s.f.] – Lat. *latora (= latera, pl. lui latus, -eris).
LÁTURĂ, laturi, s.f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului unei ființe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcție. ♢ Loc. adv. În lături = la o parte, într-o parte. Pe lături = într-o parte și în alta. Pe de lături = alături, pe lângă; fig. pe ocolite, indirect. ♢ Loc. prep. Pe de lăturile... = pe marginile... ♢ Expr. A (nu) se da în lături = a (nu) ezita facă sau spună ceva. ♦ (Înv. și pop.) Bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ținut. ♢ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon. [Pl. și: lături. – Var.: láture s.f.] – Lat. *latora (= latera, pl. lui latus, -eris).
LÁTURE s.f. v. latură.
LAȚ2 s.n. v. leaț.
LĂTURÁ vb. I v. alătura.